Am revenit... Dupa ce a trecut destul de multa vreme de cand nu am mai scris nimic, am decis sa ma reintorc aici. Nu am mai scris pentru ca nu mai stiam despre ce. In plus, in ultimele saptamani am fost mai preocupata de analiza, de observarea realitatii si de introspectie. Vreau sa stiu cine si ce sunt. Si mai ales, ce vreau. Timpul trece prea repede si ma ia pe sus, fara sa imi mai lase timp sa realizez ce se intampla. In jur... oamenii se schimba, pleaca, vor altceva sau, pur si simplu, nu mai vor nimic. E un val de oboseala care se pare ca acapareaza totul si leaga la ochi persoanele. Dar in toata invalmaseala si nebunia de peste tot... ramane dragostea mea care ma implineste.
Ieri insa, am decis sa ma reapuc de scris. Pentru mine. Si cel care m-a convins de asta este Dan Puric care, la conferinta pe care a tinut-o, a reusit sa ne deseneze zambete pe fete si sa ne arate ce anume conteaza in viata noastra. Actor desavarsit, de un spirit exceptional si cu un talent nemaipomenit, ne-a tinut o prelegere despre "arta vorbitului", reusind sa imbine hazul cu seriozitatea, citatele filosofice cu relatarea unor intamplari din adolescenta. Un lucru important e acela ca am invatat cat de mult conteaza felul in care ne exprimam si care sunt gesturile ce ne tradeaza emotiile; cat de importanta este pozitia corpului in momentul in care comunicam ceva si cum sa ne controlam tonul vocii. Mi-a ramas in minte faptul ca a mentionat ca prima lege a unei comunicari este sa-l faci pe celalalt sa se simta bine; si asta a facut el aseara: ne-a bucurat sufletele si ne-a adus zambete.
Bineinteles ca a urmat si o sesiune de autografe in care am avut ocazia sa imi iau mult-doritul autograf si am putut sa ii marturisesc lui Dan Puric ca, pentru mine, el este extraordinar. Bineinteles, vorbele mele i-au adus lui un zambet, iar mie o amintire vesnica. Ma bucur enorm ca am avut ocazia sa il ascult si sa ii si vorbesc. E timpul sa ne reintoarcem la scris, pentru ca ideile deja nu-mi mai au loc in minte. Si sa ne reamintim de adevarata frumusete a vietii, ca doar, e primavara!